Doamnelor si domnilor azi avem Bilanţ. Este si titlul editorialului din Curentul, scris de Iulia Nueleanu, din care citez: “Fiecare sfârşit de an este un prilej de bilanţ pentru fiecare dintre noi. Le pui pe cele bune, le pui pe cele rele, tragi linie şi vezi care-i rezultatul. De la an la an, parcă lucrurile merg tot mai prost. Şi aici nu e vorba doar de politică, unde ne-am obişnuit să fim martori zi de zi la telenovela dâmboviţeană ce se joacă fără talent sub ochii noştri. În ciuda declaraţiilor sforăitoare ale guvernanţilor liberali, care ne asigură, pe hârtie, că trăim mai bine şi că România a devenit paradisul economic al Europei, lucrurile nu stau nici pe departe atât de bine.”

Lasam Curentul pentru Romania Libera. Sabina Fati titreaza: “Tariceanu, coborarea in infern”. Sa vedem despre ce este vorba:  “Premierul Tariceanu s-a obisnuit cu prostiile, greselile si ilegalitatile ministrilor sai ca unul care locuieste langa aeroport sau langa gara si nu-l mai deranjeaza zgomotele asurzitoare din jurul sau. Premierul Tariceanu s-a obisnuit cu indolenta, lipsa de profesionalism si de etica a colegilor sai de cabinet sau de partid si nu se mai rusineaza sa fie in compania unui academician colaborationist precum Balaceanu-Stolnici sau a unui ministru care minte grosier precum Ludovic Orban. Premierul Tariceanu s-a obisnuit sa fie certat de Bruxelles din cauza ca s-au blocat reformele juridice, dar prefera sensul unic lansat de Chiuariu si o premiaza pe Norica Nicolai pentru talentul cu care a impiedicat in Parlament initiativele lui Macovei. Premierul Tariceanu s-a obisnuit cu straturile sordide de disimulare si le accepta ca pe ceva natural.”

In Evenimentul Zilei, Mircea Cartarescu semneaza: “Sinistrii cabinetului Tariceanu” Citez: “Nu se stinge bine un scandal, ca incepe altul legat de penibila adunatura numita guvernul Tariceanu. E greu de-nteles pentru mine unde i-a gasit pe toti intaiul motociclist al tarii. Oare atat de rau sa stea lucrurile in partidul liberal, ca mintile lor cele mai stralucite sunt incompetentii, mincinosii si gafeurii care ocupa in prezent posturile de ministri? Parca a tunat si i-a adunat. Lumea spune ca am eu ceva cu liberalii. Credeti-ma ca nu e adevarat. As da orice sa avem un partid liberal cu adevarat liberal, si nu o roire flamanda in jurul unui butoi de petrol.  As fi fericit sa avem o guvernare liberala puternica si competenta. Nu i-am cocotat eu in posturi pe Eugen Nicolaescu, cel care-a reusit sa transforme sanatatea in boala curata, spitalele in focare de infectie si farmaciile in muzee, pe Adomnitei, semidoctul ministru al educatiei, autor al unei „reforme” repetente, pe Chiuariu, ministrul justitiei cu dosar penal, in timpul caruia au fost facuti scapati Nastase si Iliescu, pe regele gafelor, ministrul de externe Cioroianu, cel care trimite tiganii in lagare de munca si se bate pe burta cu regele Spaniei. “

Si Cotidianul are aceeasi tema prin tastele lui Liviu Antonesei. “PNL, probleme, ma?” Un scurt citat: “In articolul de dinaintea alegerilor din 25 noiembrie, cu gindul sa nu ma refer direct la acestea, pentru a nu influenta publicul, am trecut in revista politica de cadre a PNL, gasind-o catastrofala. Am fost acuzat ca am atacat PNL si, deci, i-am scazut sansele la europarlamentare. S-a vazut insa ca un articol de ziarnu are importanta ce i-o acorda unii, iar PNL a obtinut mai mult decit ii acordau sondajele. Din nefericire, politica sa de cadre a ramas la fel de proasta, iar acest lucru se va dovedi nefast pe termen lung. Da, am scris „din nefericire“, pentru ca ma socot structural un liberal si as vrea sa am la indemina un partid de asemenea factura pe care sa il pot vota.”

In Gandul un alt bilant: “2008 – un an al vacilor slabe” ce apartine lui Gheorghe CERCELESCU: “Guvernul Tăriceanu are ce pune românilor în bradul de Crăciun. În 2007, a plouat cu bani oblici, atât pentru salariaţi, cât şi pentru pensionari. Dar tocmai costul excesiv al cadourilor ar putea crea românilor cele mai mari neplăceri în 2008, când se aşteaptă o accentuare a contradicţiei între politica monetară şi cea economică. Prima încearcă să reducă ritmul de creştere a consumului, deoarece România nu are capacitatea să-l acopere din producţia internă. Pe când politica economică şi cea fiscală se bazează pe creşterea consumului. Cu cât consumul este mai mare, cu atât la bugetul statului vin mai mulţi bani pe calea impozitelor indirecte. În acelaşi timp, consumul este principalul motor al creşterii economice, care bagă sub preş toate neîmplinirile guvernului. “

Incheiem cu sotul Adrianei Saftoiu, Claudiu pe nume, si pe care il salutam pe aceasta cale … Deci Adriana, consilierul lui Ludovic .. Si Claudiu, sotul Adrianei, scrie in Jurnalul National: „Sânge politic. Ultima ninsoare a lui Orban” … asa ca acesta este ultimul citat: „Ludovic Orban se mai poate apăra? A întârziat. Era de fapt în întârziere încă de când a plecat în pripă de la petrecerea fiului său, într-o duminică de iarnă, cu ninsoare splendidă. Se îndrepta spre minister. Dacă era ceva de văzut atunci pe strada de lângă Cotroceni, se putea vedea minunea care cădea din cer. Însă ceasul rău se apropia. Singurul lucru care se mai vinde astăzi binişor: sângele politic. Vremea ignatului.

Modul în care a fost, este şi va fi relatat "cazul Orban" de către mass-media româneşti oferă diagnosticul exact al relaţiei "presă română versus clasă politică românească": ură reciprocă totală, dizolvantă, letală. Este cel mai grav efect al tabloidizării mentalităţii citiorului de presă poilitică post-decembristă.

Detaliile accidentului pe care l-a produs ministrul Transporturilor duminică, 16 decembrie, fac deliciul presei. De la oră la oră, aflăm lucruri noi. Care mai de care mai interesante şi controversate. O sarabandă excitată a relatărilor scoate la vedere ziarişti frenetici, moderatori cu aplomb nazist. Titluri de presă roşii, de-o şchioapă, poze şi filmul de şapte minute al ultimei ninsori a ministrului Orban.”

 

Nu imi ramane decat sa va urez Craciun fericit, lipsit de griji. Cu editorialul Sport Total FM va mai intalniti dupa Craciun!

Doamen Ajuta!

Incerc sa va provoc la un joc … Nu are nume, dar cred ca s-ar nimeri: “Ce-am face noi, daca am fi in locul lor”

Incepem cu ce am face daca am fi lui Ludovic Orban … Daca cineva din dumneavastra nu ar da un telefon prietenului David, tocmai aflat in pozitia de Ministru de Interne, nu l-as crede! … Daca cineva din dumneavastra ar spune ca nu ar da un telefon lui Nicolaescu, si el aflat in pozitia de Ministru al Spitalelor … la fel, nu l-as crede!

Acu va propun sa schimbam personajele. Ce ati face daca ati fi in locul lui David? Nu v-ati ajuta camaradul de lupta liberala? Vorba aia: sa nu stricam imaginea Partidului si a Guvernului …

Dar mai schimbam personajul: Ca ati face in locul lui Basescu? … va rog sa nu zambiti! Dar eu nu cred ca nu v-ati freca mainile in fata televizorului de la Snagov, zambind si turnand niste whisky peste niste cuburi de gheata vesele si gata sa sarbatoreasca. Ce? Nici ele nu stiu … dar este important ca Zeus este vesel!

Continuam jocul …

Ce ati face data ati fi Tariceanu? Eu as tragee o injuratura printre dinti si apoi as da telefon si aluia care m-a facut sa injur … ca nu-I frumos in Postul Craciunului …

Dar ce ati face in locul tatalui actidentatei? Eu va marturisesc ca l-as tapa de bani pe tovarasul ministru … Nu stiu care este parerea dumneavastra, dar o asa de mare oportunitate de castig fara munca nu trebuie pierduta!

Dar daca ati fi politist de circulatie? Pai eu cred ca mi-as deschide repede telefonul sa vad cine ma suna si de de …Nu oricand as sta la telefon cu ministrul meu? Nu am dreptate?

Ultima intrebare … Ce ati face daca ati fi jurnalist? Pai dupa milioanele de accidente prezentate, relatate, dezbatute, comentate sa pierd eu ocazia de a il da pe unul dintre cele mai importante? Hmm! Nu este de pierdut un asa mare subiect, in situatia actuala, dramatica de altfel, in care tragi cu tunul si nu mai gasesti subiecte … Si mai este si nesuferitul ala de Orban la mijloc, care acum e ministrul transporturilor. Cum sa-l iert? As investiga tot! Mai tare ca un politist as fi!

Ei … cam asta a fost jocul nostru … Este ca trebuie sa ne mandrim ca suntem romani?

Dupa cum v-am invatat, incepem revista editorialelor cu lucruri serioase. Cazul Parvulescu inca nu este consumat. Traian Basescu l-a atacat saptamana trecuta pe fostul sef al Pro Democratia, ieri acesta a replicat, azi apar comentariile. In Romania Libera, Cristian Campeanu scrie: “Intoleranta tolerantului Parvulescu”. Citez:  “Vreau sa spun, din start, ca atacul lansat de Traian Basescu la adresa persoanei domnului Cristian Parvulescu si a sotiei domniei sale este o grava eroare. Daca presedintele doreste respect in calitatea sa de sef al statului, ar face foarte bine sa inceapa prin a acorda el insusi respectul cuvenit cetatenilor si sa renunte la asemenea atacuri la persoana, necioplite. Traian Basescu ar fi trebuit sa se rezume la a ataca varianta de vot uninominal propusa de Pro Democratia si de domnul Parvulescu.

De exemplu, ca sistemul devot asumat de Guvern si propus de domnul Parvulescu se numeste peste tot in lume "proportional-mixt", numai noua ni se vinde drept "uninominal".”

In Cotidianul, domnul Cristian Pirvulescu scrie … dar pe alt subiect: “Un an irosit” din care citez: “Dupa aderarea la UE,

pare sa-si fi pierdut orice interes pentru problematica europeana. Odata obiectivul atins, conflictul politic intern a acoperit cu zgomotul sau asurzitor totul. In acest vacarm, „Oda bucuriei“ nu avea cum sa se mai auda. Si, de altfel, nici nu existau urechi exersate pentru a-i percepe sensul. Inca din ianuarie, la doar citeva zile dupa aderare, incepea intempestiv scandalul „biletelelor“ care a dat nu doar directia, ci si intensitatea razboiului politic romano-roman. Dupa un an, trupele stau tot cu arma la picior, gata de lupta.

Scimbam iar subiectul. … Trecem la cel al zilei: Pe blogurile Cotidianul, Cristian Teodorescu scrie: “Ludovic Orban fuge de la locul accidentului”. Citez: “Ministrul Transporturilor a comis un accident de automobil. Colegii mei de la ziar au aflat de acest accident chiar în ziua în care s-a petrecut. Dar, imaginati-vă, poliţia nu ştia nimic. Astfel că jurnaliştii de la “Cotidianul” au suplinit poliţia pentru a afla ce s-a întîmplat. Martorii susţin Ludovic Orban era băut. Se pare cam 99,9 % că Ludovic Orban a lovit o persoană cu maşina şi a avariat un Matiz. Orban s-a prezentat la poliţie cu o zi întîrziere. Am impresia că Poliţia încearcă să muşamalizeze acest caz. A intrat Poliţia în PNL şi noi nu ştim? Cît despre Ludovic Orban, acesta a intrat pe sub

uşă

în rîndul infractorilor de drept comun.”

In Evenimentul Zilei, Ioana Lupea concluzioneaza ca “Demnitarii nu sunt oameni” : "Ludovic Orban nu este James Dean, desi incearca din rasputeri sa para un rebel fara cauza. Accidentul comis de ministrul transporturilor duminica va intra in legenda, spre deosebire de autor: nu vom sti niciodata daca era baut sau daca avea viteza. Probabil ca, peste ani, vreun grup de pasionati de accidente rutiere misterioase va incerca sa reconstituie tamponarile cu parfum de conspiratii guvernamentale provocate de Ludovic Orban si de seful sau de partid si de guvern, Calin Popescu-Tariceanu. Urmele accidentului – de la care demnitarul a sters-o din motive personale, familie, obligatii etc. – au fost curatate de politisti, potrivit unor observatori intamplatori citati de ziarul „Cotidianul”. Iar locul faptei lui Tariceanu din vara lui 2006 – de Serviciul de Protectie si Paza, care a ridicat nu numai corpul delict, motocicleta, ci si victima. Ne imaginam cate scenarii se pot tese in jurul acestor precautii slugarnice ale unor subordonati-sanitari.”

Pedalam pe acelasi subiect cu Robert Turcescu. El titreaza: “Pedala demisiei”. Un citat scurt: “Daca Ludovic Orban ramine, in urma acestui accident, doar un simplu sofer fara carnet, care a „uitat“ sau care n-a putut sa mearga in timp util la intilnirea cu politistii, putem sa ne tamponam la fund cu legile Romaniei. Ca sa nu se intimple acest lucru, si din dorinta de a salva firava urma de onoare ramasa in dreptul sintagmei  „demnitar in Guvernul Romaniei“,ii propun domnului Orban sa tina, macar o data in viata, volanul drept si sa apese tare pedala demisiei.”

Si Adevarul patrician are editorialul pe acelasi subiect: “Ludovic Orban, ministrul-accident” care este scris de Laurenţiu Ciocăzanu  »Ludovic Orban s-a făcut de râs ca şofer, ministru şi liberal.”

Le dam dreptate editorialistilor pe acesta problema.

Imcheiem cu un editorial simpatic … si pe alt subiect, scris de Lelia MUNTEANU in Gandul. Titlul: “România zânatică”. Ultimul citat: “Ca orice copil amărât, are şi România o zână bună. De fapt două principale şi un stol de aspirante. Cu părinţi scandalagii şi bătăuşi, noaptea la culcare, când îşi trage perna peste cap ca să nu mai audă circul din casă, România îşi visează zânele bune, ca pe două mame glossy ale naţiunii, fără cearcăne, fără bătături, mirosind a parfum, nu a rântaş, cu părul mătăsos căzându-le în valuri pe umerii de sidef, nu în capot şi cu moaţe-n cap, mereu frumoase, mereu elegante, mereu diafane, mereu zâmbitoare, mereu generoase, mereu inteligente, mereu cu sclipici, mereu sincere, mereu moldovence.

Şi tocmai când îţi vine să nu te mai trezeşti din acest vis frumos decât ca să te culci la loc, lumea ta se zgâlţâie, se rupe, se face ţăndări: zânele îşi pun mâinile-n şolduri şi se-njură ca la

uşa

cortului. Zbiară, se iau de păr, îşi smulg frumoasele haine, îşi dau cu telefoanele-n cap, iau ostatici admiratori, aruncă una-n alta cu rating până se fac de comandă. Aşa o fi uneori în lumea zânelor, dar ţie, România veşnic abuzată, alungată şi din acest vis, îţi vine să fugi de-acasă, fără să laşi nici un bilet.”

Atat azi … cred ca se observa ca ne apropiem de sarbatori … speram sa fim lipsiti de accidente … chit ca sunt ele mediatice … Ganduri bune!

Cred ca va mai amintiti de atacul Presedintelui la adresa Pro Democratia si a lui Cristian Parvulescu. Dupa un protest facut de majoritatea ong-urilor care l-au sprijinit la referendumul din mai, Cristian Parvulescu se apara. Astazi are un editorial in Romania Libera, intitulat: “Cum am devenit dusman al poporului” din care va citez:  “Mai intai a fost verdictul Curtii Constitutionale: articolele din proiectul de lege erau neconstitutionale. "Minciuna" a devenit evidenta. Reaua-vointa a iesit la suprafata. Si asta a fost mai mult decat suficient pentru ca presedintele sa decreteze Adevarul. Astfel, am devenit dusman al poporului. Nici Pro Democratia, asociatie cu dubioase legaturi cu Guvernul, nu a fost uitata. Conspiratia raului, in care era implicata aceasta organizatie asa-zis civica, si instigarea, evident, rau-intentionata a subsemnatului, au fost dejucate. Daca nu a fost salvata, oricum, natiunea a fost sesizata.”

Recem la Ziua. Miruna MUNTEANU semneaza “Supunere vesnica presedintelui iubit.” Sa auzim: “Dintre toate derapajele lui Traian Basescu (si au fost prea multe ca sa le mai numar), atacul imund la adresa lui Cristian Parvulescu mi se pare cel mai greu de scuzat. Si cel mai ingrijorator. Presedintele Romaniei a acuzat un lider al societatii civile de "cardasie" cu Cabinetul Tariceanu, oferind drept unic argument faptul ca are o nevasta functionara la Palatul

Victoria

. "Personal, o sa-l mai cred pe domnul Parvulescu si analizele dansului cand sotia domniei sale nu va mai fi salariata la Guvern", a tunat Basescu, somand imperativ: "Cat timp ramane la Palatul

Victoria

, sa nu mai vanda analize politice nimanui!".

Schimbam subiectul, registrul si personajul. Sever Voinescu semneaza in Cotidianul  “Problema domnului Olteanu” din care citez: “Dupa ce democratia parlamentara romaneasca s-a scremut indelung, dl Nastase, simbolul raului in politica noastra, a fost trimis din jiltul intii-statatorului in bancile anonime ale parlamentarilor de rind, iar dl Olteanu a fost ridicat in demnitate. Pentru noi toti era semnul unui nou inceput. Faraonul pleca si venea tinarul liberal. Ieri obscurantism, azi lumina, ieri dictatura, azi liberalism! Acum, rememorarea acelor sperante deprima. Nu ne-a dat prin cap ca duhul vechiului presedinte ar putea intra in cel nou. Preluind functia, dl Olteanu a facut o declaratie pe care o tin bine minte pentru ca mi-a placut mult. A spus ca principalul obiectiv al mandatului sau va fi acela de a creste increderea romanilor in Parlament.”

Am incheiat citatul. Rasfoim Curentul. Iulia Nueleanu semneaza Meditaţii: “Categoric, premierul Călin Popescu Tăriceanu are nevoie de meditaţii. Numai că profesorii de realism politic sunt şi ei pe cale de dispariţie, aşa că sunt mari şanse ca premierul liberal să rămână corigent la realitate. Numai astfel putem interpreta atacul exclusiv al premierului asupra profesorilor care fac meditaţii cu elevii. Tăriceanu nu şi-a pus nicio clipă problema că de vină ar putea fi nu profesorii de la catedră ci sistemul închistat al învăţământului românesc, care nu încurajează defel gândirea copiilor, ci doar eterna toceală”

In Adevarul, George Radulescu opineaza asupra “Moştenirii doamnei Nicolai”. “Oricine vine în locul lui Chiuariu beneficiază de un bonus de imagine. Trei miniştri ai justiţiei a avut, până acum, „guvernarea portocalie".În anul care se încheie, „guvernarea portocalie" s-a şi diluat. A devenit galbenă. După plecarea ministrului Monica Macovei şi a camarazilor săi (neoficiali) din „defunctul" PD, premierul Tăriceanu a găsit soluţii neconvingătoare pentru a acoperi portofoliile vacante. Asta au spus-o şi o spun deschis lideri marcanţi ai PNL, printre care şi vicepreşedintele Crin Antonescu.”

Continuam cu demisionarul de la Gandul, Adrian URSU : Cica, “Roba Justiţiei, vopsită politic”. Citez: “E plină
ţara
de oameni răi! Tot zic unii şi alţii că PNL n-are cadre, că i-a secat resursa umană, că nu mai găseşte pe cine să pună în scaunele de miniştri rămase vacante. Nimic mai fals. Dovada? Norica Nicolai. Păi ea este tocmai ilustrarea excedentului de ministeriabili al liberalilor. De 3 ani de zile, doamna cu pricina tot încearcă uşile Palatului

Victoria

, doar-doar o prinde un birou liber să se instaleze. Şi, nimic! Tot timpul i se răspundea „Ocupat!“, fiindcă de fiecare dată când apărea o oportunitate – la Justiţie, la Interne, la Apărare – se găsea altul mai bun şi era trecută, iarăşi, la stoc.”

In incheiere va reamintim ca azi este 18 decembrie. In Romania Libera, Sabina Fati ne reaminteste: “Victimele comunismului, acum si ale capitalismului”. Ultimul citat:  “La un an de la condamnarea comunismului, presedintele Basescu ar putea incerca sa recupereze aceasta dimensiune care lipseste din istoria noastra, aducand Romania in randul tarilor care-si respecta eroii. In Ungaria o prima lege de reabilitare a detinutilor politici a fost data de ultimul guvern comunist, in vreme ce in URSS impacarea cu trecutul s-a facut sub Gorbaciov. Lituania, Cehia si celelalte state din fostul lagar socialist au casat condamnarile pentru delicte politice inca de la inceputul anilor ‘90.”

Cam atat azi … Numi ramane decat sa va urez de bine … si sa va dau intalnire

maine

.

Iata ca ne apropiem de sfarsitul de an si comentatorii inca mai au munitie de consumat.

Exmplificam azi cu Florian Bichir care astazi intreaba: “Traiane, probleme, ma?”. Citez: "Comentariile privind unificarea Partidului Democrat (PD) cu Partidul Liberal Democrat (PLD), mai exact „comasarea prin absorbtie” cum a sunat oficial, mi-au lasat un gust amar. Pentru ca marea lor majoritate au cazut in patima senzationalului, au pus accent numai pe implicarea lui Traian Basescu in aceasta constructie politica, denumita viol sau nunta nedorita. Si eu mi-am exprimat indoiala ca noul PDL va putea aduna mai multe voturi decat cele doua partide, pentru ca in politica 1+1 nu fac neaparat 2.
Ca pe culoare separate cele doua formatiuni politice puteau atrage mai mult electorat. Cel putin PLD, partid nou, pentru ca PD-ul cred ca si-a atins nivelul maxim de popularitate. In plus, disparitia juridica a PLD lasa loc, creeaza o partie lui Tariceanu si PNL-ului, care s-au si grabit sa afirme ca, din acest moment (al fuziunii PD-PLD), PNL este singurul partid liberal si autentic de pe esichierul politic.”

In Cotidianul, Pavel Lucescu comenteaza: “PD-L, ultimul santaj”: „Daca duminica viitoare ar avea loc alegerile pentru Parlamentul Romaniei…?“ – stiti intrebarea-tip din sondajele de opinie – teoretic, n-as avea nici un motiv sa spun ca as vota cu PD-L. Cel mai probabil, as bifa „Nu stiu“ sau „Nu m-am hotarit“. Stiu ca, pentru unii, acesta nu e cel mai dragut raspuns. Il urasc atit sondatorii pentru care indecisii reprezinta cosmarul meseriei lor, cit si fanaticii noului partid pentru care a nu fi deja convins e mai grav chiar decit a vota cu „dusmanul“ (vezi potopul de blesteme din zona „prezidentiala“ cu care s-au ales cei ce-au facut imprudenta de a recunoaste ca n-au fost la vot pe 25 noiembrie). Iata si argumentele ingratei mele indecizii.”

Si Gabriel Klimowicz continua in Gradianul cu: “Lumea politica din jurul lui Basescu”. Citez: “Anul politic 2007 a fost marcat de Basescu. De succesele si insuccesele lui, la care s-a raportat toata lumea politica. Nu e o lauda sau o critica. E o constatare. Anul se termina cu un act politic major care sta tot sub semnul lui Basescu: înfiintarea partidului prezidential PD-L, prin unificarea PD cu PLD. Înfiintarea PD-L sfideaza pur si simplu logica politica. Aparitia noului partid înseamna disparitia PD, câstigatorul net al alegerilor europarlamentare cu 28% din voturi, creditat de INSOMAR cu 40% din intentiile de vot chiar în momentul desfiintarii sale. Basescu, Boc, Stolojan etc. ignora astfel dorinta electoratului. Tocmai ei, care în campaniile 2007 considerau ilegitime chiar institutii cum sunt Guvernul (de 20%) si Parlamentul (cei 322 care nu-i mai reprezinta pe alegatori) numai pentru ca aduna scoruri mici în sondaje.”

Schimbam subiectul. In Romania Libera, Andreea Pora scrie despre “Suieratul ratatilor furiosi”. Iata un citat:  “Atacul epistolar al domnilor Olteanu si Milut&Pavelescu, aceste ramasite fumegande ale ceea ce au fost PNL si PNTCD in istoria postdecembrista, impotriva lui Cartarescu si Patapievici nu ar merita decat abisul ignorarii daca ele nu s-ar inscrie intr-o campanie mai ampla de maculare a elitelor, care in 2007 a atins un trist apogeu comparabil doar cu cel din 1990. Incepand cu reactia furibunda la "Apelul intelectualilor", cu mizeriile si calomniile deversate sistematic de cotidianul "Ziua" si de site-ul Civic Media, continuand cu atacurile lui Crin Antonescu de la microfonul Parlamentului si cu cele ale frustratilor de serviciu la talk-show-uri, cele doua scrisorele nu constituie decat un nou episod din acest vast proiect de dezonorare a intelectualilor activi in spatiul public.”

Pe acelasi subiect, Traian Ungureanu, zice in Cotidianul: “Olteanu si Biroul”. “Bogdan Olteanu i-a scris lui Mircea Cartarescu. Biroul de Presa PNTCD i-a scris lui H.-R. Patapievici. Olteanu il acuza pe Cartarescu de carlism si ii prevede un viitor legionar.

Cartarescu s-a facut vinovat de doua ori: l-a plasat pe Olteanu sub calitatea de cetatean si nu si-a ascuns sprijinul pentru Traian Basescu. Cealalta bestie intelectuala, Patapievici, e vinovata de tradare. Patapievici a scris, intr-un editorial, ca PNTCD e dezastrul de la capatul unei sperante inselate. Biroul ii aduce aminte ca a fost numit, in CNSAS, de taranisti. Vina lui Patapievici: a refuzat sa se sinucida ritualic, alaturi de taranisti.”

Incheiem cu cel mai uzitat subiect din ultima luna. In Libertatea, Petru Calapodescu titreaza: “Funia si casa”. Ultimul citat: “Sambata, o tanara speranta a politicii romanesti fostul magistrat, actualmente deputat si declarat poftitor al portofoliului justitiei, vicele pesedist Victor Ponta, a raspuns prompt la telefon, ca de obicei,  unei moderatoare tv, pe tema caselor RA-APPS. Si-a expus ideile (licitatii, etc.), dezavuand japca din patrimoniul public. A fost insa adusa in discutie situatia presedintelui PSD Mircea Geoana (de trei ani in vila ‘de serviciu’ necuvenita) si a socrului sau, Ilie Sarbu, beneficiar al unei translatii neortodoxe de locuinta. Brusc, junele principial Ponta s-a otarat si a inchis telefonul. Tipic pentru politicianul roman, cand se vorbeste de funie in casa spanzuratului.”

Cam atat, azi. Cred ca cea mai buna urare este untrafic cat mai usor!

Astazi presa musteste de metafore …

Incepem cu Gardianul, unde Cornel Ivanciuc aduce “Omagiu conducatorului iubit”. Citez: “Cu sentimente de adånca bucurie si deosebit respect, intr-o atmosfera de vibrant entuziasm, profunda satisfactie si patriotica måndrie, imi exprim pe aceasta cale, domnule presedinte al Romåniei, cu ocazia celor trei ani de mandat de care v-ati absolvit exemplar, adeziunea fata de gåndurile, planurile si izbånzile  dumneavoastra, atåt in plan personal, cåt si in plan national si international. In prezenta domniei voastre in fruntea tarii, la cårma destinelor patriei si poporului romån, intregul popor vede chezasia unor noi si marete victorii pe calea democratiei liberale, a progresului tarii si prosperitatii natiunii, cresterii continue a PIB-ului, aprecierii leului, scaderii riscului de tara, cresterii ratingului de tara, sustinerii votului uninominal si prestigiului de care se bucura Romånia in råndurile tarilor UE, NATO, PNUD, FAO, ONU, OMS, IAEA, FMI, PPE si ale intregii omeniri.”

Lasam glumele … In Jurnalul National, azi avem semnatura lui Claudiu Săftoiu care zice: „Da. Au trecut trei ani. Fără D.A.”. Citez: „La sfârşitul unui an tumultuos, sufletul îşi caută pacea şi liniştea. Îmi trec prin minte motivele de ordin politic pentru care anul acesta mă voi bucura mai puţin de cântecele şi darurile de sub brad. Desigur, voi vorbi despre împrejurările politice care au făcut ca visul politic de acum trei ani să devină un coşmar imposibil de imaginat de susţinătorii, martorii şi actorii succesului "Dreptate şi Adevăr" din 2004. Alianţa "Dreptate şi Adevăr" s-a născut din disperare, exasperare şi sentimentul ultimativ al urgenţei schimbării. Celebra mămăligă românească a explodat pentru a doua oară, într-un efort electoral exacerbat, de degajare de năravuri şi atitudini politice păguboase pentru noua democraţie românească.”

“Anul democraţiei târâte în noroi” este editorialul lui Ovidiu Nahoi din Adevarul de azi:  “Ce să înţeleagă omul simplu din goana politicienilor după casele statului?  Când sfârşitul anului se apropie, începe şi sarabanda retrospectivelor. Aşadar, cum ar putea suna la noi o retrospectivă politică? Să zicem, pe scurt: anul în care instituţiile democraţiei s-au prăbuşit. Desigur, avem parlament, avem un guvern, avem un preşedinte ales, avem partide, justiţie şi o separaţie a puterilor garantată de Constituţie. Minunat. Numai că anul acesta, mai mult ca oricând, toate aceste falnice instituţii li s-au arătat românilor mai goale şi mai hâde ca oricând.”

Schimbam subiectul … Cica, „PD minus L”. Ii apartine lui  Petre Mihai Bacanu de la Romania Libera. „Dupa turnura PD-L multi s-au naspustit sa-l elogieze pe Frunzaverde: ce curaj! Artizanul alaturarii PD de PPE este impotriva PD-L – care ar fi un "melanj penibil", iar "PDL nu inseamna nici o doctrina". Ziarele titrau: "atacuri din interior", "fuziunea inghitita cu ghionturi de PD si PLD", "pozitie demna" etc. Mai tarziu, Frunzaverde a intors-o: este doar impotriva schimbarii titulaturii PD.

Ceva tot am aflat: reformarea clasei politice se face prin trecerea parleazului, la PD-L. Pregatiti forcepsul, stimati pede-listi!”

Mai schimbam o data subiectul . Tot in Romania Libara, Sabina Fati, vorbeste, mai cu ghilimele, mai fara, despre “Romania iredentista”. Va citesc un pasaj:  “Dand apa la moara regimului comunist de la Chisinau, Romania il ajuta pe Vladimir Voronin sa-si demonstreze fidelitatea fata de noua putere care se configureaza la Moscova, dupa alegerile generale de la inceputul acestei luni. In acelasi timp, Bucurestiul se dovedeste destul de inabil in fata partenerilor occidentali prin scandalurile permanente cu fratii de peste Prut, dar si prin insistenta cu care presedintele Basescu, ministrul de Externe si cel al Apararii resping planul de acordare a independentei provinciei Kosovo sustinut de SUA si marile puteri din UE.”

In Cotidianul, Oana Popescu, trateaza acelasi subiect: “Politica europeana si politica isterica”. Citesc: “Romania este la inaltimea statutului sau european, neripostind Chisinaului cu aceleasi arme. Important e ca asta sa nu devina o scuza pentru inactiune. Voronin a luat-o razna iar. Nervos din cauza suturilor pe care le-a luat recent la Bruxelles pe tema legii privind dubla cetatenie, s-a imbatat in avionul spre casa si i-a zis ministrului moldovean de Externe sa expulzeze naibii doi diplomati romani, doi securisti din aia care-i stau in coasta si il sapa la UE. N-ar fi nici prima si probabil nici ultima data.”

In continuare, din Gandul „Provocări” şi „provokaţii” de Bogdan MUNTEANU. “Din 2005 încoace, smucind ca pe o cârmă de vas politica externă a României faţă de Moldova, preşedintele Băsescu a reuşit să o înfunde într-un banc de nisip. Poate că, până şi în secolul al XXI-lea – când a pomeni despre „o naţiune în două state” pare desuet şi riscant – s-ar fi putut vorbi de un model de „unire” între România şi Republica Moldova”

Suntem pe sfarsitul Revistei editorialelor … Revenim la Cotidianul. Traian Ungureanu comenteaza despre “Cum se poate fura mai putin”. “Ce nume poarta situatia in care sistemul politic e impertinent, iar corpul cetatenesc absent? Criza de stat. Rezultatul: o societate depresiva care a invatat sa se dispretuiasca si nu mai tine scorul umilintelor.”

Si incheiem cu Grigore Cartianu care zice in Evenimentul Zilei despre: “Lacustele imobiliare”
Asa ca urmeaza ultimul citat: " Prinsi cu mana pe portofelul nostru, politicienii-imobiliari ne asigura ca RAAPPS va vinde la pretul pietei. "

Am incheiat citatu . Acum sa vedem daca este asa cum zice Cartianu …

Pana una alta, va urez un weekend linistit!

Astazi incercam sa va dam cateva accente din noianul de editoriale.

Prima este bilantul a trei ani de presedentie a lui Traian Basescu.

Incepem cu Ziua. Sorin ROSCA STANESCU titreaza: "Trei ani de zdranga-zdranga”. Citez: Incercand sa incalece presa, Basescu nu a reusit mai mult decat ceea ce poate sa faca orice individ anti-sistem. I-a invrajbit intre ei pe jurnalisti. Dar, din punctul lui de vedere, rezultatul este zero. Bilantul celor trei ani de domnie ai lui Traian Basescu arata rau. Nici el insusi nu ar putea sa raporteze vreun bilant pozitiv. Daca ar face-o, oricat si-ar cosmetiza Presedintia, nu ar putea afirma altceva decat esecul proiectelor pe care le-a lansat. Si ar da vina pe ceilalti. De fapt, vorbind despre cei trei ani de mandat, corespondentul cel mai firesc este cel din titlu. Au fost trei ani de zdranga-zdranga

Radu Tudor face o analiza in Jurnalul National pe aceeasi tema: „Războiul de 1.000 de zile”. Pentru că şi-a luat public rolul de jucător şi de actor politic principal, Traian Băsescu trebuie să-şi asume bilanţul celor 1.000 de zile de război politic. Mai are doi ani în care poate îndrepta lucrurile. Nu-l critic în ziar şi la televizor pentru că mi-e antipatic. Dimpotrivă. Dar vreau soluţii pentru ţară, nu război. Răfuială poate face oricine docher, e gestul primar de bărbăţie. De la căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu am alte pretenţii. Are suficientă forţă şi pricepere să fie nu doar popular, ci şi util. Au trecut trei ani, mai sunt doi. Apoi vine bilanţul final.”

A doua tema este declatatia de aseara a Presedintelui. In Evenimentul Zilei Ioana Lupea intreaba: “Parvulescu, de ce n-ai basca?”. Citesc din comentariu: "De speriat  nu este atat atacul la persoana sefului Pro Democratia, cat decizionismul prezidential practicat candva si de Ion Iliescu. Neconstitutionalitatea catorva articole din legea votului uninominal mixt a fost transformata de Traian Basescu intr-o victorie personala impotriva adversarului Calin Popescu-Tariceanu. Nu i-a fost insa de-ajuns ca judecatorii Curtii Constitutionale i-au dat dreptate. Seful statului a simtit nevoia sa jubileze public rafuindu-se personal si suburban cu initiatorul si sustinatorul legii, presedintele Pro Democratia, Cristian Parvulescu.”

 

Pe blogurile Cotidianul avem un comentariu interesant a lui Cristian Teodorescu. Il citesc integral: “Atac prezidenţial la persoană”. “Preşedintele Băsescu a comis-o urît, cu atacul său împotriva lui Cristian Pîrvulescu, lovindu-l în locul de muncă al soţiei. Dna Pîrvulescu lucrează la guvern din 1992, angajată în perioada în care premier era Theodor Stolojan. Dar chiar dacă ar fi fost angajată în timpul actualei guvernări, tot nedemn pentru un preşedinte de ţară e să lovească prin nevastă pe cineva care scrie critic despre el. Mă tem că Traian Băsescu a început să visese urît noaptea şi nu-şi dă seama. Comentatori care sînt toţi de acord cu d-sa, jacuzzi cu aplaudaci reglabili şi un parlament cu 322 de băsescofili pînă la moarte. Sînt de acord că în ultima vreme Cristian Pîrvulescu a scris critic despre Traian Băsescu, în calitatea sa de coautor al unui proiect de lege despre aplicarea votului în România. Preşedintele Băsescu vrea un vot uninominal care să n-aibă legătură cu premierul Tăriceanu. Dar ca de aici să ajungi să susţii că Pîrvulescu e în „cîrdăşie” cu Tăriceanu, fiindcă şi-a oferit expertiza guvernului României pentru un proiect de lege pe care nu l-a avut pînă la capăt sub control, asta e deja un început de calomnie. S-a dus Cristian Pîrvulescu la furat „în cîrdăşie” cu premierul? A vrut acelaşi Pîrvulescu să demoleze democraţia „în cărdăşie” cu liderul PNL, pentru a-l ajuta să cîştige alegerile? Eu nu sînt adeptul sistemului de vot uninominal propus de guvern, dar una e neconstituţionalitatea, mai degrabă tehnică, a trei articole de lege din acest proiect de lege şi cu totul altceva acuzaţia de „cîrdăşie”, pusă pe ventilatorul prezidenţial. Acum două seri i-am spus lui Cristian Pîrvulescu, la telefon, că simpatiile noastre politice diferă considerabil. Acum ce mai pot să-i spun? Să-i telefonez ca să-i spun, în particular, că-mi pare rău de ce-a zis Băsescu, iar în public să mă fac că n-am auzit declaraţia preşedintelui? Îl susţin pe Traian Băsescu pentru ceea ce a declarat despre Bogdan Olteanu, această tînără tristeţe a politicii româneşti. Sper că preşedintele le va cere public scuze lui Cristian Pîrvulescu şi soţiei sale pentru acest atac nedemn. Pînă atunci, ca declarat susţinător al preşedintelui Băsescu, îi rog pe dna şi pe dl Pîrvulescu. să-mi scuze susţinerea.”

 

Le lasam pe celelalte editoriale … si maine este o zi …

Never ending story … Povestea fara sfarsit a balantei tinuta de chioara aia incepe sa ne scoata din sarite … Acum trebuie sa exemplific … Si incep cu Gardianul. Adina Anghelescu-Stancu zice: “Sah in Justitie: DNA si DIICOT vor sa fie stat in stat!” … Citez: “Justitia acestui sfarsit de an arata, in ansamblul ei, ca o Cenusareasa careia i-a sosit ceasul al 12-lea si a ramas, ca prin vraja, in aceleasi straie saracacioase si pantofiori scalciati in care umbla prin casa pana mai ieri. O Cenusareasa care stie ca la balul de la Bruxelles si-a uitat pantofiorul cel scump pe trepte, dar s-ar putea sa nu vina nimeni sa o mai caute ca s-o faca partenera pentru o viata.”

In Romania Libera, Nicoleta Savin are si ea o opinie: “Providentialul Chiuariu”. Mai in gluma, mai inserios, citez:  “"Demisionez, dar ma voi intoarce sa reiau ce am inceput." Probabil ca tanarul demisionar n-a aflat ca locurile de veci sunt pline de oameni de neinlocuit. si ca pentru posturile lasate libere fie de debutanti, fie de somitati se gasesc solutii.”

Tia Serbanescu vorbeste in Curentul despre “Contaminări”. "Demisia ministrului de justiţie, solicitată public de preşedintele Băsescu şi sugerată, mai mult ca sigur, de convorbirile pe care dl Chiuariu tocmai le-a avut la Bruxelles unde pesemne că n-a aflat lucruri bune despre sine, continuă mica remaniere a cabinetului Tăriceanu II începută cu demisia ministrului Iuliu Winkler, ajuns europarlamentar. Şi astfel, se face de nevoie ceea ce trebuia făcut din necesitate şi mai ales din responsabilitate. Câţiva vicepreşedinţi liberali (Crin Antonescu, Norica Nicolai) i-au şi cerut dlui Tăriceanu s-o ia înaintea criticilor, a suspendărilor şi a dezamăgirilor precedând la o remaniere serioasă după euroalegeri prin înlocuirea miniştrilor şubreziţi cu un ultim schimb de ştafetă performant care să ridice media electorală a Guvernului şi a PNL – dar n-au avut succes”

In Ziua, frumoasa Miruna MUNTEANU crede ca: “Chiuariu, este eroarea lui Tariceanu”. “Tudor Chiuariu a demisionat din fruntea Ministerului de Justitie. Lui Traian Basescu i-a reusit din nou tactica de remaniere punctuala a Guvernului, brevetata odata cu plecarea lui Atanasiu de la Aparare. O tactica simpla, dar, iata, eficienta. Reteta? Se incropeste un dosar penal – nu conteaza cat de ridicol – ministrului vizat. Apoi, i se cere insistent suspendarea (sau demiterea). Pentru facilitarea anchetei! Aud pe la talkshow-uri ca demisia lui Tudor Chiuariu e una de onoare. Chiar cel in cauza declara ca nu vrea ca ‘disputa sa cu Traian Basescu sa afecteze Guvernul’. Or, Chiuariu si-a anuntat demisia cu cateva zeci de ore inainte ca presedintele sa avizeze urmarirea sa penala si sa-l suspende. Nu mai spun ca Traian Basescu-si are meciul cu Tariceanu, nu cu Chiuariu. Cat priveste gestul de onoare, tanarul avocat iesean, notoriu, pana sa fie uns, doar in cercul lui Relu Fenechiu, putea sa-l faca in aprilie, declinand, dupa o necesara autoevaluare, propunerea de a prelua poate cel mai important portofoliu din Executiv”

Continuam cu opinia lui Ovidiu Nahoi: “PNL, propriul său adversar”. “Nu asta aştepta opinia publică de la reuniunea de ieri a liberalilor . Ce-or fi vrut să ne demonstreze, ieri, liderii PNL, atunci când s-au decis să ne prezinte pe larg concluziile domniilor lor de după europarlamentare? Că nu se coboară de la înălţimea euro-viziunilor până la jocurile murdare dâmboviţene? Să fim serioşi! Nu asta aştepta opinia publică de la reuniunea-maraton a PNL. Duminică, ministrul justiţiei, Tudor Chiuariu, subiect al unui dosar la DNA, îşi anunţa demisia. Ministrul muncii, Paul Păcuraru, este suspectat de luare de mită.”

Incheiem cu Evenimentul Zilei. Calin Hera opineaza despre “Romanul verde”. Ultimul citat: "Ecologismul e un culoar tentant. Argument pentru visatori: se pot face multe lucruri cu adevarat bune. Argument pentru pragmatici: se invart bani frumosi. Daca aduni voturile obtinute la alegerile europarlamentare de ultimele cinci partide, observi ca abia sunt cu foarte putin mai multe decat voturile invalide. Partidul Verde a obtinut cel mai prost scor: abia 19.820 de voturi. Potrivit unui raport al Curtii de Conturi, aceasta formatiune n-a declarat ca ar fi primit vreun leu sponsorizare sau ca ar fi produs vreun material publicitar. E foarte plauzibil. In realitate, impresia este ca nici macar cei aproape douazeci de mii de votanti ai verzilor n-au auzit de acest partid, iar de faptele lui nici atat. Cunosc doi oameni care au votat cu verzii, dar numai din fronda fata de „granzii” politicii romanesti care ii dezamagesc constant.

Sa zicem ca am terminat … Afirmatie adevarata azi!

Va rugam sa nu inchideti aparatele de radio, deoarece urmeaza niste titluri importante pentru tara!

“ Ministrul Justitiei: Demisionez, dar ma voi intoarce” din Romania Libera, “A cazut justitia Chiuara!” din Evenimentul zilei, “Chiuariu si-a intrerupt sarcina dupa noua luni” din Cotidianul … toate de pe prima pagina …

Asa ca incepem revista editorialelor …

Andreea Pora zice: “Chiuariu, inapoi la Fenechiu”. Citesc:  “Cu degetele prinse intre suspendare si urmarirea penala, Chiuariu si-a dat demisia in stilul care l-a facut celebru: obraznicia cu pinteni. Scrisoarea orala prin care si-a luat ramas bun de la functie pentru a se indrepta, in sfarsit, spre Parchet este de tot rasul. Nu lipsa elementara de demnitate uimeste, caci cine s-ar fi asteptat la asa ceva, cat mai ales felul in care domnul fost ministru isi infoaie penele.”

Continuam cu “Apocalipsa dupa Chiuariu” a Ioanei Lupea. Citez: "Opera lui Tudor Chiuariu in justitie va fi recompensata de Comisia Europeana cu un raport negativ.

In Cotidianul, Ciprian Ranghel zice: “Chiuariu a fugit dupa dictator”. Incep citatul: “Omul lui Fenechiu s-a declarat victima dictatorului Basescu si a promis ca se va intoarce sa definitiveze reforma din Justitie. De unde reiese ca nu e suficient sa fii obraznic, iti mai trebuie si putin creier. Tudor Chiuariu a fost retras de la post. Oficial, pupilul lui Fenechiu paraseste Ministerul Justitiei prin demisie. Practic, in spatele acestui act unilateral sta o intreaga algebra de calcule politice. Tinarul maur liberal trebuia sacrificat si nu s-a stat pe ginduri. Nu ca a cerut-o Basescu. Si nici ca a strimbat din nas Bruxelles-ul. Doar s-a vazut cit de sensibili sint liberalii la criticile Occidentului.”

Ramanem la Coticianul … dar la Bloguri … Cristian Teodorescu scrie pe blogul sau: “Chiuariu nu-i dă satisfacţie lui Băsescu: demisionează” “Absolut aiuritor discursul prin care ministrul Justiţiei şi-a anunţat demisia. Trei sferturi din ceea ce a spus era contra Băsescu şi împotriva ideii de a-i da acestuia satisfacţie. Aşa că mi-am închipuit că Tudor Chiuariu s-a răzgîndit şi nu mai demisionează, în pofida a ceea s-a auzit în ultimele zile. După ce se plictiseşte aprigul ministru să-l dea pe Băsescu în tărbacă, anunţă – în paranteză – că a demisionat.”

In Adevarul o intrebare: “Cui foloseşte demisia lui Chiuariu?”. Pusa de George Radulescu. Va reamintesc ca Adevarul apartine lui conu’ Dinu Patriciu, cel care dorea privatizarea justitiei … sa ascultam:  “Cea mai dificilă postură în care îl putea pune pe Băsescu era aceea de a-l ignora .  Ce a câştigat Traian Băsescu din demisia lui Tudor Chiuariu? Ce a câştigat acesta din urmă din lupta politică dusă cu preşedintele şi Monica Macovei? Dar justiţia, a cărei reformă au fredonat-o cu orice prilej, de trei ani încoace, şi Băsescu, şi Macovei, şi Chiuariu? „Nimic" – este răspunsul la toate cele trei întrebări.”

In Ziua, Dan Andronic, alias Red APPLE se intreaba la randul sau: “Demisia: responsabilitate sau fuga?”: "Daca am aplica o grila de evaluare competenta asupra liderilor nostri politici am constata ca majoritatea sunt sub nivelul minim acceptabil pentru a conduce o patiserie. Si aici pot interveni criterii din cele mai felurite: de la furtul branzei din merdenele si inselarea clientilor, pana la lipsa oricarei cunostinte de economie”

Si Gandul nu rateaza subiectul … Demisionarul de la Gandul, Adrian URSU spune ca “A nimerit Chiuariu demisia”: “O singură frază n-a fost spusă în clar, ieri, de ministrul Justiţiei, la desprinderea brutală din scaunul în care fusese lipit cu clei de oase: „Nu mă meritaţi, sunt prea bun pentru voi!“ Chiar nerostită, ideea transpira pe fruntea şi pe palmele tânărului demnitar de ocazie, atunci când enumera motivele sacrificiului său nobil pe altarul dreptăţii.  De ce a demisionat tocmai ieri Tudor Chiuariu? Ca să răspunzi la „de ce-a plecat?“, trebuie să ştii şi „de ce-o mai fi venit?“. Unii susţin că ştiu care a fost rostul aducerii lui în Guvern: Fenechiu, gaşca de la Iaşi, manevre legislative oculte, izbăvirea infractorilor cu rang înalt. Multe i s-au pus în cârcă urmaşului Monicăi Macovei în scurtul şi agitatul său mandat, culminând cu plângerea penală care l-a costat, iată, postul.”

Cui îi e frică de Chiuariu? … Asta-i intrebarea de sfrsit, pusa de Iulia Nueleanu in Curentul …"În discursul său patetic de renunţare la funcţia de ministru al justiţiei, Tudorică de la Iaşi ne-a ameninţat, pe un ton ce se dorea ferm, că se va întoarce în fruntea Justiţiei din România pentru a desăvârşi reformele. Care reforme? Codul de Procedură Penală, ce încuraja hoţia şi băga în închisoare ziariştii care îndrăzneau să dezvăluie informaţii privind cazurile de corupţie? Sau politica de numire în funcţii de conducere a foştilor colegi de liceu, facultate sau de Barou? Din păcate pentru el, Tudor Chiuariu nu va rămâne în istoria Justiţiei din România decât sub forma unei greşeli de parcurs, care a fost îndreptată din mers, la presiunile Cotrocenilor”

Concluzia a aflam din Gardianul. Cornel Ivanciuc zice: “Un trib mic si corupt, pe cale de disparitie » : « Liberalii au ajuns un trib mic si corupt, pe cale de disparitie, privit cu curiozitate stiintifica, de celelalte triburi politice ale Europei.”

Asa ca inchei aici … “Ma voi intoarce” parafrazandu-l pe Ciu-ua-ua, care la parafrazat pe Terminator: “I’L BE BACK!”

Dar asta maine …

Ziua Buna! Buna urarea … sau nu … cand incepem revista editorialelor cu un comentariu din Ziua. Sorin ROSCA STANESCU crede ca se umbla cu: Cioara vopsita. Citez: PLD anunta ca cei trei parlamentari nu se duc in familia liberala europeana, ci in alta parte. La populari. O grupare inamica liberalismului. Mai mult, pentru a pecetlui aceasta stranie miscare, PLD a decis chiar sa fuzioneze cu PD. PLD este un partid artificial. Creat la ordinul lui Traian Basescu, dupa ce acesta a intrat in conflict deschis cu liberalii. O formatiune menita sa rupa PNL si, eventual, sa-l lase pe Tariceanu fara sustinatori. Un comando de pedeapsa. Daca operatiunea ar fi reusit, cu certitudine PLD nu ar mai fi avut nevoie sa fuzioneze cu nimeni. Deloc intamplator, liderii acestui hibrid politic au insistat in absolut toate declaratiile lor importante asupra ideii ca ei reprezinta adevaratul liberalism in Romania. Ca ceilalti, ai lui Tariceanu, sunt deviationisti. Facand un pact cu diavolul. Iar diavolul a fost identificat de Basescu si grupul sau politic in zona PSD.”

In Libertatea, Petru Calapodescu, analizeaza acelasi subiect pus sub titlul “Cutia Pandorei”. Va citesc: “Porunca ‘Salt inainte, la fuzionare!’, chiar daca negata de presedinte, intr-o interventie ultranervoasa la un post tv, marti noaptea, a luat prin surprindere pana si conducerile PD si PLD. Facandu-i pe Boc si Stolojan sa dezminta ceea ce tocmai sustinusera si obligandu-i sa se iteasca in fata camerelor de luat vederi, anuntand debusolati nasterea PDL. Abia miercuri s-au reunit, fiecare acasa, conducerile operative ale celor doua formatiuni, spre a decide declansarea post-factum a negocierilor. Fuziunea era insa anticipata de majoritatea observatorilor. Ca idee, nu si ca moment. Sigur, PLD era inca slab. Mai mult, separate formal, cele doua partide prefigurau o concurenta la alegerile locale si parlamentare din 2008. Teoretic, unificarea sub flamura si in serviciul prezidential le e benefica amandurora. Desi deseori electoratul are reactii imprevizibile. Practic insa s-a deschis Cutia Pandorei.

Cotidianul economic, Business Standard, comenteaza prin Teodor Tita: “Zeus in concediu: Sa auzim: Am senzatia, uneori, ca Traian Basescu incepe sa semene tot mai mult cu Ion Iliescu, cel de pe la inceputul anilor ‘90. Aproape ca nu exista decizie politica care sa nu fie luata in numele, cu binecuvantarea si, mai ales, de teama presedintelui. In ceea ce il priveste, domnul Basescu face tot ce ii sta in putinta pentru a incuraja aceasta situatie. Face solicitari imperative, se implica in viata interna a partidelor, imparte politicienii de orice culoare in buni si rai. Simpatia sa pentru fantomaticul grup de la Cluj din PSD sau incondeierea de la inaltimea Cotrocenilor a PNL si a premierului sunt exemple la indemana oricui. Cat despre PD si PLD, aici lucrurile sunt si mai clare. Cele doua formatiuni exista in forma actuala, pentru ca asa vrea presedintele. Din acelasi motiv vor fuziona. Maniheist, presedintele nu accepta nuante. El are certitudini.Stie.”

Trecem la Romania Libera. Petre Mihai Bacanu zice: “Dupa aparitia platformistilor, mult timp m-am incapatanat sa nu dau crezare afirmatiilor privind existenta partidului prezidential. Prin anuntarea fuziunii PD-PLD si aparitia unui PDL dupa modelul "Rusia unita", nu mai este nici o indoiala ca partidul de suflet al presedintelui exista. Daca victoria in alegeri a partidului lui Putin nu constituia o surpriza, anuntul precipitat cu formarea unui nou partid in Romania a fost totusi o lovitura de teatru, desi casatoria exista in fapt.”

Traian Ungureanu are si el ceva de zis … schimbam tema … cat de cat … “Ce ii face sa le PSD PDL? ». Sa auzim: “Atitia comentatori si-au perforat ulcerul, pina la jonctiunea cu rictusul peltic al lui Cristoiu. Nu era nevoie. Proaspatul Partid Democrat Liberal e o cunostinta veche a alegatorilor. Cine a auzit de Alianta D.A. si de sinuciderea ei programata, de Tariceanu motociclistul din atasul lui Patriciu, de ciolanul domnesc al lui Remesh von Kaltabosch, de Cioroianu Mare Bei al Desertului, de Chiuariu, nu juristul, ci economistul, sub care pretul functiei publice a crescut la 50.000 de euro per procuror-sef, de chiriile cuvenite parlamentarilor din partea poporului admirator al caselor si cuiburilor de zbenguiala bucurestene ale acelorasi parlamentari, cine a auzit de aceste fapte de pierzanie romaneasca a auzit si de PDL.”

“Nicolae Ceausescu traieste!” ! Nu ramaneti mirati deoarece trebuie sa-l ascultam pe  Cristian Patrasconiu … tot din Cotidianul. “Barometrul de Opinie Publica (BOP) dat publicitatii joi consolideaza pozitia de numar unu a lui Nicolae Ceausescu in ierarhia liderilor politici romani din ultima suta de ani. Este pentru a doua oara – prima testare a opiniei publice pe aceasta tema a avut loc in 1999 – cind Nicolae Ceausescu e nr. 1 in clasamentul celor mai buni lideri politici pe care i-a avut Romania in ultimul secol. In urma cu opt ani, 22% dintre romani il investeau cu atribute pozitive pe dictatorul comunist roman; acum sint mai mult cu un procent cei dispusi sa il pretuiasca pe Ceausescu. E drept, „cel mai iubit fiu al poporului“ domina copios si categoria in oglinda cu cea invocata mai sus – „care e liderul care a facut cel mai mult rau Romaniei?“. De asemenea, procentajul romanilor care il demonizeaza pe Nicolae Ceausescu e in crestere fata de precedenta investigare: in 1999, 22%, acum 24%.

Ramanem la Cotidianul, de data asta pe blog. Cristian Teodorescu scrie: “Băsescu vs Ceauşescu”. “Cei care cred că-i fac rău lui Traian Băsescu acuzîndu-l că e un nou Ceauşescu îi fac mai degrabă un bine. Toti cei trei preşedinţi ai României de după 1989 s-au raportat într-un fel sau altul la Ceauşescu. Primii doi erau obsedaţi să nu-i semene. La patru mandate distanţă de Conducător, Băsescu îşi permite să vrea mai multă putere ca preşedinte şi nu-i e frică să fie comparat cu Ceauşescu. Ştie că românii vor un preşedinte autoritar şi a intrat pe această felie de la bun început, cînd a anunţat că va fi un preşedinte-jucător. A devenit Băsescu un Ceauşescu al democraţiei? După părerea mea, nu, Dar că Băsescu şi-a pus în cap să intre în istorie folosind şi o parte din armele lui Ceauşescu asta se vede, chiar dacă nu e acelaşi lucru.”

Nici Evenimentul Zilei nu este mai prejos. Ioana Lupea comenteaza “Dor de Ceausescu”: "Daca Nicolae Ceausescu nu ar fi fost impuscat in decembrie ‘89, ar fi avut sanse sa castige alegerile prezidentiale din 2009 impotriva lui Traian Basescu. Romanii ar prefera, probabil, o republica putiniana, cu multipartitism si economie de piata, dar paternalista si controlata. Desi sunt de acord cu existenta mai multor partide si a proprietatii private, cred ca statul ramane responsabil pentru bunastarea individuala, ca pastrarea ordinii este mai importanta decat respectarea libertatii, ca avem nevoie de un conducator puternic care sa faca ordine si ca lucrurile ar merge mai bine in tara daca s-ar respecta ordinele autoritatilor.”

In Adevarul, Ovidiu Nahoi trateaza problema mai personal:  “Ceauşescu mi-a distrus destinul. Voi spune asta cât voi trăi. La Revoluţie – sau ce-o fi fost – aveam 23 de ani. Ca atâţia alţi colegi de generaţie, a trebuit ca în anii următori să muncesc de două-trei ori mai mult şi să admit sacrificii infinit mai mari decât tinerii din vestul Europei, pentru a atinge un nivel de viaţă demn, la vârsta maturităţii. Dar chiar şi aşa, nu poţi spune că viaţa îţi e împlinită. »

Atat azi … nu-mi ramane decat sa va doresc … un weekend placut!