si mie imi iese la masuratori ca exista entitati malefice deasupra bucurestiului ,mi-a iesit cam 40 de legiuni de demoni (1 legiune =3.000) cine poate sa masoare ,rog sa verifice …

are poza asta, nu-i dau numele …

… cu un prieten, sperand ca peste cateva luni sa ne scoatem certificate de revolutionar!

o sa ajunga in comert la anul, darpana atunci il gasiti spre cumparare pe site-ul POSITIVE RECORDS

am facut si un filmulet de promovare al discului cu piesa Silence Peace

ne bucuram ca am reusit in acest an sa scoatem primul dvd din domeniu din Romania:

Inca nu este distrubuit in farmacii sau librarii. Contine un set de xercitii ce este este prezentat si recomandat de medicul specialist Mirela Vlaicu.

Pana atunci puteti sa il comandati aici.

daca aveti timp, puteti citi aici o stenograma a unei sedinte a Consiliului de Administratie a TVR … daca nu, macar de la pagina 45 incolo!

TVR a fost intotdeauna o unealta a manipularii Parlamentarilor – nu conteaza daca sunt de la putere sau opozitie … si-au numit oameni de paie in consiliul de administratie sau oameni care sa distruga institutia in folosul celorlalte televiziuni …

acum, cu Andi Lazescu, unul cu viziune si care stie presa le e mai greu … Lazescu nu se baga in politica editoriala din emisiuni, am lucrat cu el la privat si stiu!

discutiile pe care le cititi acolo sunt niste mizerii facute de unii care trebuie sa execute comanda … ia vedeti aici ce zice reporter virtual

e halucinant !!!

http://npopescu.yam.md/2011/12/01/raport-despre-rusia-post-bric/ articolul care mi-a placut.

pe Nicu l-am apreciat inainte de a-l cunoaste! am corespondat cu el inainte de a-l cunoaste! am ramas surpins caa acceptat sa lucreze in GuvMd. acum a revenit in ECFR. va invit sa-l cititi!

ps: este moldovean ce lucreaza in institutii europene

scriam acum 3 ani in 16 decembrie …

Un prieten mi-a amintit ca este 16 decembrie … Pentru unii inseamna ceva, pentru fiecare inseamna ceva, pentru mine inseamna ceva!

Poate isi mai aminteste cineva ca la Casa de Cultura a Studentilor din Galati exista CLUBUL MUZICII CONTEMPORANE. Se numea asa ca nu puteam sa-l numim Club Rock. L-am deschis asa dintr-o prostie. Stateam de vorba, cred, cu Alex Tomazelli pe holurile Facultatii de Mecanica si ne plangeam ca nu avem un loc sa ascultam muzica. Tocmai trecea un tip care era ceva sef pe la ASC (mai stie cineva ce reprezinta acest acronim? …Asociatia Studentilor Comunisti). Alex l-a agatat si i-a zis ca ne gandeam la un spatiu la casa de cultura. Tip dezghetat … Imediat ne-a spus ca se poate, dar nu se poate Club Rock, ci altfel. La o zi sau doua ne-am intalnit cu el la CC, undeva prin spatele caminelor. Ne-a facut cunostinta cu sefa si administratorul. Totul s-a aranjat in cateva minute, ramanand sa ne vedem in fiecare sambata la 17. Asa si a fost. (Alex cred ca a trecut de vreo 2-3 ori pe la club, ulterior)

Era in martie 1989.

Clubul a functionat in fiecare sambata. Faceam naveta la scoala in fiecare zi, deci nu a fost o problema sa o fac si sambata. Cum era si normal in vacanta de vara am facut pauza si am reinceput clubul in toamna.

Aveam teme … diverse … la care ma ajutau prieteni pe care ii amintesc si le multumesc: Adrian Burtoi (Hapsi), Fred (Valentin Gheorghiu), Mircea Oculeanu, Vali Baicu, … chiar si Exarhu a fost o data … (adica toti braileni)

Ce teme? Pai am facut “ciclul cei 3 J”, apoi “integrala Floyd” … fel de fel de jazz-uri, rock-uri si chestii d’astea …

S-a nimerit (sau nu, nu-mi mai amintesc!) ca in sambata Congresului XIV sa vizionam “The Wall” … asta-i pentru cine stie … (tradus de mine, ce oribilitate o fi fost!)

Dar nu acesta este subiectul! Pe 16 decembrie era ultima zi a clubului. Era sambata atunci! Am terminat “ciclul celor 3 mari Floyd”, adica am ascultat “Aminals”. … ca sa intelegeti ca am facut efortul sa traducem, cativa prieteni, ca altfel nu se intelegea ce se spune si era pacat! Asta nu cred ca s-a nimerit! Dupa albumul “Animals” am ascultat Aminals … albumul “Winds of Change” … tot un album protest din 1967 … si am incheiat cu “Imagine” –ul pacifist al lui John Lenon.

Atmosfera a fost de vraja, de minune … Nu au fost lacrimi … dar peste 50 de prieteni au vrut sa-mi multumeasca la sfarsit de an pentru clipele traite impreuna …

Nu pot spune de senzatia pe care mi-o amintesc … Am primit cadou un borcan cu dulceata! … ce putea un student sa-mi dea cadou? (acum ma gandesc la Diana … nu mai stiu cum … fata de don’ profesor de vin la Chimie Alimentara … si imi vin in cap fel de fel de fete pe care nu le mai aliniez unui nume … )

Si am mai marcat ceva: tata (care m-a adus cu masina) a inteles ce lucru mare faceam!

Uite ca imi este dor de 16 decembrie 1989. Mai vreau putina curatenie sufleteasca!